Cu sigruanță, pentru unii dintre noi apare la un moment dat o întrebare legată de direcția în care merge viața noastră. Acest articol nu este pentru aceia care nu au această problemă (ferice lor, înseamnă că au luat deciziile corecte și acum se bucură de o viață așa cum și-au dorit!)
Citind cartea ”Values” (dr. Adriana James) am început să fac o analiză profundă a valorilor mele și mai ales a deciziilor luate ca urmare a influenței acestor valori. Concluziile m-au făcut să mă simt ușor egoist și mi-am amintit un pasaj din cartea ”7 Habbits of the highly effective people” (dr. Stephen Covey) în care autorul te invită să-ți imaginezi că ești mort și că în jurul sicirului tău sunt adunați toți oamenii care au însemnat ceva pentru tine în viața trăită. exercițiul oarecum lugubru (dar de efect) continuă cu a-ți imagina ce ar spune acei oameni despre tine, apoi urmând analiza care va naște evident întrebările: ce am făcut să spună asta? ce ar fi trebuit să fac să spuna mai frumos despre mine?
Ei bine, odată cu acest exercițiu constați că oamenii din viața ta se restrâng în două categorii: cei de a căror părere și sentimente vizavi de tine ar trebui să-ți pese.. și ceilalți. Fiind o analiză subiectivă în mod evident caracterul are un cuvânt greu de spus. La fel și personalitatea. Pentru că eu (de exemplu) cunosc oameni care depun un enfort inimaginabil de a se face plăcuți de către toată lumea (lucru realmente imposibil) dar care și resimt orice eșec în acest sens ca pe o eroare de programare a celorlalți. Adică, ”este vina ta că nu mă placi, eu depun atât de mult efort ..” Evident că mintea mea, setată mult mai egoist, nu pricepe un asemenea efort, însă, cel mai mare impact după analiza sistemului de valori îl are apoi alinierea valorilor tale cu ale celor despre care susții că îți pasă. Și ajungi să constați că de multe ori, chiar dacă ții foarte mult la cineva, diferența de valori determină o separare emoțională cu impact dureros asupra vieților noastre. Cel mai adesea se observă (recent) acest lucru în cazul cuplurilor care dincolo de iubirea care s-a stins.. rămân într-o dependență emoțională și socială care macină treptat și tocește interesul pentru respectarea valorilor celuilalt. Cei mai puternici și mai puțin egoiști iau decizia separării. cei mai slabi aleg să se chinuie și să își chinuie și partenerii, construindu-și vieți paralele, cu alte interese, alte plăceri, alt mind-set.Mai trist este în cazul relației parinte copil, pentru că invariabil copilul va crește cu setul de valori pe care i-l impui dar mai târziu își va alege proprii săi poli de adevăr și fie va intra și el în jocul tău prefacându-se că îți respectă valorile, fie te va înfrunta pur și simplu. Întrebarea este: cât de pregătit ești pentru asta?
Foarte mulți dintre noi nu suntem! Și trăim într-un sistem de valori prefăcute, disciplinați și tributari sistemului social în care ne-am dezvoltat, participând la perpetuarea lui sau schimbând pe ici pe colo.
Exercițiul transformării prin care am trecut mi-a dat o nou- direcțieș autenticitatea. Da, știu, am dezamăgit foarte multă lume. Într-o masă autocritică sumară aș spune ca am fost poate chiar indiferent, insensibil la valorile celorlalți, unii care chiar m-au ajutat, dar astăzi, când răul a fost făcut, ce opțiuni am? Păi să îndrept ce am făcut greșit asumându-mi asta. Si asta vine în contextul alinierii valorilor mele mai întâi și apoi în alinierea valorilor mele în relațiile cu ceilalți. Știu că pe mulți îi voi pierde dar mai știu și ca unii oameni vor alege să le placă faptul că sunt asumat, autentic. Viața mea a căpătat noi valențe și transformarea mea este totală. Sunt la un început plin de energie pozitivă, faptul că am decis să corectez tot ceea ce a fost setat greșit în viața mea îndepărtează și somatizări brutale. Am simțit că există echilibrul divin și manifestarea acestuia. Dar primul pas a fost să mă pun la cauza propriei mele vieți. Oameni buni, nu vă alege nimeni partenerul și nu vă pune nimeni să faceți copii. Nu vă roagă nimeni să vă alegeți un job și nici nu sunteți programați să trăiți în stress. Sunteți la cauză, luați această primă decizie și veți începe transformarea. Noul cuvânt de ordine pentru o viață fericită nu este abundența, ci echilibrul. Vă căsătoriți ca să faceți copii? Nu, sunteți programați pentru procreere și perpetuarea speciei, căsătoria este o alegere socială pentru a împărți cu cineva o viață despre care nu știi încă nimic. Alegerea unui partener de viață trebuie să fie o condiție de igienă emoțională, pentru că unii nu sunt făcuți să trăiască singuri (după cum unii caută asta) și este discutabil dacă omul este făcut să fie monogam. Oricum, este și aceasta o alegere. Dar, câți o regretă deja? Câți trăiesc vieți duble și totuși merg la biserică? Vă recunoașteți ipocrizia disimulată?
Să vă spun un secret; cea mai mare fericire o cunoști cănd, pășind pe stradă, știi că nu trebuie să te prefaci pentru nimic. Că poți fii autentic și poți alege să nu joci rolurile pe care ți le impun ceilalți. Primesc în fiecare zi invitații la seminarii ”gratuite” despre cum să schimb ceva, cum să devin mai bogat, mai bun manager etc. Aplicații de nutriție, de fitness, de slăbit, de atras clienți de devenit milioanr, v-ați întrebat vreodată de ce această abundență de oferte de schimbare pozitivă? Pentru că există cerere! Pentru că sunt oameni în nevoie care ar face multe pentru bani, pentru că sunt oameni care ar vrea să slăbească pentru a avea mai mult succes în relații și așa mai departe. Cu toate acestea, eu am descoperit că.. nu există nicio rețetă miraculoasă nici să te îmbogățești, nici să slăbești, toate sunt bullshit (sorry!) Succesul arătat cu imagini spectaculoase este testat precum momeala în bancul cu pești, în care cineva îți vinde momeala ca fiind extraordinară făcându-te să crezi că dacă cumperi tu poti fi peștele câștigător. Și te invită la o demonstrație gratuită, în fața unui acvariu în care aruncand momeala tu vezi cum un pește o înghite. Apoi îți spune ”vezi? E atât de bună! Cumpără și într-o zi tu vei fi peștele câștigător!”
Ei bine, eu am ales să nu cumpăr, pentru că am descoperit o cale mult mai simplă de a rezolva orice probleme; echilibrul. În locul abundenței caut echilibrul. Nuu, nu trebuie să consumați minim 2 litri de lichide pe zi (pentru că rinichii trebuie să facă un efort mult prea mare pentru procesarea acestora, aveți nevoie să beți fix câte lichide vă cere organismul), nuu, nu trebuie sa evitați ouăle din cauza colesterolului, pentru că sunt una din cele mai importante surse de proteină și nu, nu există șampon contra căderii părului și nici aplicație de slăbit. Stați, am spus că nu există? Oh, ba da, există. Dar au efect pe termen foarte scurt. Orice scurtătură de genul acesta ați alege de fapt, nu faceți altceva decât să vă supuneți organismul unui nou stress. Orice agresiune asupra stării lui naturale, a mecanismului său vine la pachet cu un efort de compensare. Te înfometezi ca să slăbești? El va face depozite de grăsime. Faci efort supraomenesc să slăbești repede? El te va ajuta ca în perioada următoare să pui la loc kilogramele pierdute, deci? Doar așa, pentru amuzament, vă lansez o provocare: aș vrea să îmi prezentați.. un singur câștigător al unui cocnurs de slăbit rapid, care a rămas în formă. Ei bine, statistic, nu există. Cu toții au redevenit obezi!
Opriți-vă din a căuta și mai ales din a plăti pentru minuni! Marketingul este departe de a fi etic, dar dacă, ați începe să căutați echilibrul în viața voastră ați avea nevoie dpar de câteva repere al propriului vostru sistem de valori și întrebările pe care ați începe să vi le puneți v-ar ghida pentru restul procesului. Este echivalent cu o trezire. Mulți vă veți trezi într-o viață din care veți dori să ieșiți, veți provoca contuzii dar odată simțit adevărul, nimic nu vă va mai întoarce din cale.
Impactul asupra mea a fost atât de puternic încât am dărâmat tot. Am renunțat la orice fel de business în securitate și am ales să fac coaching transformațional. Spune-mi, de la cine ai vrea să înveți despre eșec, de la un milionar care te invită la seminarii gratuite în timp ce îți prezintă filmulețe cu el în decapotabila lui din Miami? Te pot duce și eu la acvariu să îți arăt cum peștii mănâncă momeală. Eu am trecut prin 2 falimente, știu ce înseamnă eșecul și ce gust are și știu foarte bine să îți fiu ghid să te ridici. Am avut 140 kg și abia mă puteam mișca. Am ajuns în echlibru cu propria mea ființă și slăbirea a fost doar o consecință.
Vino să povestim și îți voi fi ghid, nu există momeală!
Marian Paraschiv
Comments